Am să încep acest articol cu o informație științifică. Există dovezi, dincolo de orice dubiu, care arată că atunci când înveți lucruri și vezi viața din alte perspective decât ai făcut-o până atunci, în creier apar noi conexiuni neurologice, care te ajută să reacționezi mai repede și să găsești mai rapid soluții la probleme.
Ce vreau să spun cu asta? Că oamenii care au parte de provocări în viață, nu gândesc în clișee și încearcă să vadă și celelalte fețe ale unei probleme devin mai deștepți, cu acte în regulă. Și acum s-o luăm invers și să vorbim un pic de bulele de Facebook în care trăim cu toții.
Nu ai uneori impresia că, pe măsură ce bula e mai restrânsă iar opiniile mai apropiate, nivelul dezbaterilor este din ce în ce mai redus? Explicația e simplă: dacă nu ai parte de nicio provocare, dacă nu te contrazice nimeni, sau nu-ți arată nimeni ceva ce nu ai mai văzut până atunci, creierul tău nu are cum să evolueze. Vei avea mintea odihnită, cum se zice, iar ăsta nu e un lucru neapărat bun.
Am făcut această introducere pentru a arăta care este, în opinia mea, cel mai important avantaj al călătoriilor: te fac mai deștept. Și nu e doar o metaforă.
Nu crezi până nu vezi. Atunci trebuie să vezi
Să luăm un exemplu comun, despre care toată lumea vorbește, dar foarte puțini îl conștientizează: încălzirea globală. Citești știri catastrofale despre incendii, inundații, topirea ghețarilor etc, numai că la tine în București totul este ok. Sigur, e un pic mai cald decât în alți ani, dar, una peste alta, schimbările climatice te cam lasă rece. Și mai sunt și în bula de Facebook niște oameni „inteligenți” care râd de „încălziști”, deci nu ai vrea să ajungi ciuca miștourilor.
Dar dacă te duci într-o vacanță din alt loc de pe pământ și îți schimbi părerea? De exemplu, la două ore distanță cu avionul, în Suedia, unde în timpul verii oamenii sunt acum căpiați de căldură. Eu am fost anul trecut în Stockholm și am fost surprins să văd cum săracii suedezi care nu aveau aer condiționat în apartamente (pentru că nu au avut nevoie niciodată) se luptau acum cu călduri de 33-34 de grade. Iar temperaturile astea erau nu doar în capitală, ci și mai la nord, dincolo de Cercul Polar.
Sau, alt exemplu: poți să mergi și să vorbești cu pescarii din Thailanda. Până acum câțiva ani oamenii știau clar în ce lună îți umpli năvoadele pește, când e mai bine stai la mal, când sunt furtuni pe mare. Acum thailandezii nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă cu clima din țara lor. Când trebuia să fie cald e rece și când trebuia să fie rece e cald.
Al treilea exemplu: poate nu crezi, dar există deja în lume milioane de refugiați climatici. Adică oameni care și-au părăsit casele și pământurile pentru că nu mai aveau ce să mănânce din cauza deșertificării. Mergi în Kenya sau Tanzania, țări super turistice de altfel, și vorbește cu masaii. Brusc, o să vezi viața și schimbările climatice dintr-o altă perspectivă.
Când călătorești poți fi mai greu manipulat
Dacă ne gândim la imaginea pe care presa o proiectează pentru anumite țări și rămânem cu această imagine formată la distanță, vom avea șanse puține să înțelegem realitatea. De pildă, știrile despre Israel ne-ar putea face să credem că e o țară în care explodează bombe în centrul Tel Avivului, ori, în realitate, acesta este, ca toate orașele israeliene, foarte sigur, ba mai mult, are o viață de noapte fabuloasă.
Sau, în contextul conflictului israeliano-arab, palestinienii din Cisiordania sunt prezentanți adesea ca niște luptători cu arma în mână, deși cei mai mulți dintre ei nu vor decât să trăiască în pace, să-și vadă de familii și de viețile lor. Dacă mergi în Palestina, o să găsești oameni educați, orașe vechi, cu istorie și tradiții, hoteluri pentru turiști, confortabile și moderne, restaurante, magazine etc.
Înveți cum funcționează economia și care e (uneori) prețul prosperității
Am auzit frecvent pe la noi păreri (în general de la oameni de stânga) cum că România ar trebui s-o mai lase baltă cu industrializarea și să mergem cu toții la țară, să ne facem ferme și microferme, din care să trăim sănătoși și prosperi până la adânci bătrâneți. Pentru că avem pământ bun de agricultură, cum nicio țară din lume nu are.
Și atunci de ce se plâng oamenii care trăiesc în țări tropicale, cu câmpii întinse de orez, natură frumoasă și aer curat? În urmă cu câțiva ani, citeam într-un ziar local din Denpasar, Bali, că oamenii își desființează plantațiile de orez și vând terenurile dezvoltatorilor imobiliari care construiesc resorturi turistice. Nu trebuie să fii geniu ca să înțelegi că, dacă nu e făcută cu metode ultramoderne, agricultura nu asigură prosperitate, ci doar subzistență.
Și nu poți să nu te întrebi, de ce nemții câștigă mii de euro pe lună și-și permit să călătorească în toată lumea, în timp ce balinezii au salarii de o sută-două de euro și nu au ieșit niciodată din insula lor?
Secretul prosperității este industrializarea, nu agricultura și nici măcar turismul. Pentru că dacă ar fi așa, nici oamenii din Seychelles, un arhipeleag, care trăiește aproape numai din turism, nu ar avea motive să se plângă. Și totuși o fac. În Seychelles prețurile au fost împinse în sus de turismul de lux, până la un nivel insuportabil pentru localnici.
Sau, ca să dau un exemplu din cealaltă parte, ai citit probabil că Singapore e un exemplu de prosperitate pentru Asia bazat pe economia de piață. E de ajuns să să vorbești însă cu localnicii ca să înțelegi că prețul acestei prosperități este exact lipsa democrației. Deci ca să creeze prosperitate, partidul care guvernează Singapore, de la obținerea independenței, a suprimat mare parte din drepturile și libertățile individuale.
Când mănânci ce gătesc alții poți să descoperi ce nesemnificativă (sau dimpotrivă) e bucătăria din țara ta
Am auzit diverse păreri despre bucătăria românească, ba că e magnifică, ba că e cea mai gustoasă de pe pământ. Dacă e să o compar cu bucătăria cubaneză, lipsită de imaginație, cea românească pare de-a dreptul creativă. Dacă e s-o compar cu altele, atunci, da, românii nu prea au multe de arătat din acest punct de vedere.
Dar pentru mulți oameni bucătăriile din alte țări reprezintă provocări: adică vrem să gătim și acasă ce mâncăm la alții. Nu m-am înscris (încă) la școli de cooking din Thailanda, dar am un raft plin de cărți de bucate și de istorie culinară din Thailanda și din alte țări prin care am mai fost.
Asta nu înseamnă că bucătăria românască nu mi-a produs surprize plăcute. Mergi în Maramureș, de exemplu, și mănâncă în casele localnicilor. Nu vei regreta.
Când călătorești, vorbești într-o limbă străină. Chiar și când îți exersezi engleza ai ceva de câștigat
Ca să fiu sincer, eu mi-am exersat mai mult în străinătate decât în România engleza învățată la școală. De aia, probabil, vorbesc engleză cu accent thailandez, dar măcar o vorbesc bine. Plus că, mulțumită călătoriilor în America Latină, aș putea acum să scot câteva fraze și în portugheză sau în spaniolă.
Învățarea și practicarea unei limbi străine este indiscutabil un exercițiu al minții. Nu ai cum să-ți odihnești minte când vrei să comunici cu străinii, iar creierul tău îți va mulțumi pentru asta.
Sigur că există o grămadă de proști care călătoresc neobosit prin această lume. Pleacă de acasă cu un set de prejudecăți în cap și se întorc cu același set de prejudecăți.
Îmi aduc aminte, de exemplu, de un român aflat cu nevasta în luna de miere pe care l-am întâlnit în Kenya. Am fost într-o excursie împreună, cu un ghid local, prin niște sate din zona Mombasa, am văzut culturile arse de secetă, cozile de localnici cu bidoane care așteptau să cumpere apă și s-o ducă acasă la familii, am ascultat împreună explicațiile referitoare la viața grea din zonă. În fine, seara, la o bere, după o zi plină de experiențe utile, românul a tras concluzia: „Știi de ce sunt săraci oamenii ăștia? Pentru că sunt leneși!”