Există o scenă în filmul „The Beach”, cu Leonardo DiCaprio, care m-a inspirat mult în călătoriile mele. După vreun an petrecut pe insula secretă din Golful Thailandei, personajul principal, Richard, ajunge pentru câteva zile într-o stațiune thailandeză obișnuită. Și se uită uimit la tinerii turiști occidentali care se comportă ca la ei acasă: se droghează, se îmbată, fac scandal, mizerie, spre consternarea localnicilor. Richard se întreabă atunci, pe bună dreptate, de ce, mama naibii, mai pleacă oamenii la mii de kilometri de casă, ca să facă exact ce fac și în țara de unde vin? Unde mai e elementul de noutate, dorința de a învăța și de a descoperi locuri și culturi noi sau de a interacționa cu localnicii pentru a-i înțelege?
O călătorie înseamnă să înveți lucruri din țara unde ajungi, dar și să-i dai ceva în schimb. Un turist responsabil protejează mediul, nu încurajează cruzimea împotriva animalelor, sprijină afacerile locale.
Am să detaliez mai jos ce înseamnă, în opinia mea, să fii un turist responsabil, cu exemple concrete din locurile în care am fost. Îmi imaginez că nu vrei să-ți scriu și că nu trebuie să arunci gunoiul pe jos sau să lași pet-uri pe plajă. Acestea sunt subînțelese.
Chiar dacă la tine acasă apa curge la robinet, nu înseamnă că omenirea nu suferă de sete
Sunt multe locuri în lumea asta unde oamenii suferă la propriu de sete. Planeta nu are suficientă apă pentru cei șapte miliarde de locuitori și ar trebui să te gândești la asta inclusiv când lași apa din baie să picure, în loc să-ți repari garniturile. Dar vrei să înțelegi mai bine ce înseamnă setea globală, mergi în Africa.
Îmi aduc aminte de două momente care m-au trezit la realitate, ca un duș rece după o mahmureală.
Primul s-a întâmplat în Kenya, când, după ce ne-am întors dintr-un safari, am abandonat autostrada și am luat-o pe un drum local, prin satele din apropiere de Mombasa. Am trecut pe lângă cozi imense, de zeci de oameni, cu bidoane albastre, care așteptau să le vină rândul la puțul de apă din localitate. Oamenii aceia săraci plăteau, și nu puțin, pentru apa potabilă pe care o duceau acasă. Nu aveau fântâni în curte, apa era la mare adâncime, după cum ne-a explicat ghidul, așa că o cumpărau de întreprinzătorii care avuseseră bani să sape puțuri.
Al doilea moment care mi-a rămas în memorie este legat de criza apei potabile din Cape Town. Nu știu dacă ai urmărit știrile de acum doi ani, dar acest fabulos oraș din Africa de Sud a fost la un pas de „Momentul zero” adică de a rămâne fără nicio picătură de apă potabilă. Seceta prelungită a secat toate sursele de apă din zonă, astfel încât restricțiile ajunseseră la un nivel greu acceptabil pentru o țară bogată cum e Africa de Sud. Ți se spunea până și de câte ori să tragi apa la WC pe zi.
Criza apei nu e o glumă. Nu degeaba, ești rugat la unele hoteluri să nu ceri prosoape spălate în fiecare zi. A fi frumos să le respecți dorința localnicilor: până la urmă nici acasă nu-ți speli prosopul zilnic, nu?
Crezi că e fun să călărești elefanții. Dar de ce să faci asta?
Una dintre industriile turistice profitabile din țările exotice, din păcate încurajate de unii localnici, se bazează pe cruzimea împotriva animalelor. Știu că ai văzut poze pe Facebook cu prietenii tăi care călăreau elefanți în Thailanda sau mângâiau tigri, numai că ar trebui să te gândești la câte suferințe înghit animalele pentru a oferi astfel de plăceri turiștilor.
În realitate, nu-i nicio scofală să pui mâna pe un tigru care a fost luat de lângă maică-sa de la câteva săptămâni și a fost bătut și antrenat toată viața ca să-i fie frică de oameni. Unii dintre pui suferă chiar operații dureroase de extirpare de canini, astfel încât turistul „curajos” să nu riște nimic.
Nici să călărești elefanții în Asia nu e ceva eroic. Știu că poate fi tentant să vezi lumea de pe spinarea celui mai mare mamifer de pe pământ, dar dacă stai puțin de vorbă cu un îngrijitor de la o fermă, înțelegi cam ce fel de „antrenament” trebuie să facă elefanții pentru a ajunge atât de docili. Și nu, nu sunt prietenoși, doar se tem îngrozitor de tine.
Și aici aș mai pune la socoteală celebra cafea Luwak din Bali, obținută din boabele parțial digerate de o specie anume de zibetă. Inițial, boabele de cafea erau adunate din pădure, acolo unde locuiește animalul cu pricina, dar între timp, ca să se ajungă la producția pe scară industrială a „celei mai scumpe cafea din lume”, zibetele sunt ținute în cuști închise, de doi metri lungime, și sunt hrănite doar cu boabe. Am văzut cu ochii mei o fermă de cafea de Luwak în Bali și vreau să spun că de atunci nu mai beau niciodată așa ceva. E un spectacol foarte trist.
Există un curent internațional pentru descurajarea „industriei cruzimii” din turism și ar fi bine să te alături și tu.
E cool să fii voluntar în țări exotice dar, dacă vrei să faci ceva util, mai bine donează direct bani
Nu este intenția mea să contest utilitatea voluntariatului, Doamne ferește. Ce vreau să spun e că de multe ori actele de binefacere ar putea fi mai dăunătoare pentru beneficiarii acestora decât îți imaginezi.
De exemplu, în Cambodgia sunt mulți copii care cerșesc pe stradă. Foarte mulți trăiesc în orfelinate și am citit pe internet păreri cum că „ce chestie deosebită a-i putea face dacă ai merge o săptămână-două să ai grijă de orfani”.
Dacă ești mai atent însă la detalii, vei remarca faptul că organizațiile internaționale serioase fac un apel să nu faci asta (și nici să nu dai de pomană copiilor de pe stradă), pentru că deja s-a creat o industrie din care unii scot bani frumoși. Fără a-i ajuta efectiv pe copii.
Și nici să dai bani cerșetorilor care trag de tine nu e întotdeauna înțelept pentru că, spun instituțiile respectabile, nu faci decât să le stimulezi independența financiară față de părinți, în loc să meargă la școală.
Sigur, sunt multe locuri unde voluntariatul este util, de pildă acolo unde poți să-ți folosești abilitățile concrete pe care le ai (de exemplu să te ocupi de site-ul de internet sau de pagina de Facebook a unei instituții caritabile locale). Altfel, dacă nu ești sigur, donează niște bani unor organizații respectabile, știu mai bine ce să facă cu ei.
Cumpără produse și folosește servicii doar de la întreprinzătorii locali
Nu-ți spun eu ce să faci cu banii tăi, dar dacă tot ai ajuns la mii de kilometri de casă nu ar fi mai bine să te cazezi la un hotel ce aparține unei firme locale sau să mănânci la restaurantele de localnici? Dacă nu ți-au plăcut serviciile, măcar ai avea elemente de comparație cu cele occidentale.
Ideea e că în multe locuri din Asia, Africa, America de Sud și unde mai vrei tu, există aceleași mari lanțuri de servicii turistice, hoteluri și restaurante pe care le întâlnești și-n Europa. Eu le prefer pe cele locale, pentru că în primul rând vreau să stimulez industria de turism locală și apoi vreau să învăț cât mai multe din tradițiile, bucătăria, obiceiurile de acolo.
Respectă cultura și tradițiile locului ca să fii și tu, la rândul tău, respectat
În urmă cu câțiva ani, eram în Koh Samui, Thailanda, și am remarcat la intrarea pe plajă, un panou cu un sutien tăiat cu o dungă roșie, care indica faptul că acolo este interzis să faci topless. La câteva ore după ce am văzut semnul, am văzut o turistă din Rusia întinsă pe șezlong, fără sutien.
Nu știu dacă cineva din personalul hotelului i-a spus ceva (înclin să cred că nu, la cât de amabili și atenții cu turiștii sunt thailandezii), dar gestul mi s-a părut lipsit de bun simț.
Sunt multe cutume care trebuie respectate în Asia sau în Africa, unele țin de religie, altele de cultura locală, și trebuie respectate. Sigur, e puțin probabil să intri la închisoare dacă le încalci (poate prin unele țări din Golf), dar atunci nu mai avea pretenția să fii respectat, la rândul tău. Și să nu mai fii considerat de localnici doar un ATM umblător.
De asemenea, ai putea să înveți câteva expresii locale pentru că nici nu-ți imaginezi cât de mult apreciază uneori localnicii faptul că le vorbești limba. E doar un gest de curtoazie care nu te costă decât câteva ore cu un dicționar în față.
Nu încălca legea în țări exotice pentru că pedepsele pot fi mult mai dure decât în România
Aș mai enumera la regulile pe care să le respecți pentru a fi considerat un turist responsabil și aceea de a nu cumpăra produse confecționate din specii pe cale de dispariție sau protejate de lege. Știu că o bucată de coral poate sta foarte bine pe biroul tău, sau o bijuterie din fildeș la gâtul prietenei tale, dar uită-le. În primul rând pentru că încalci legea și, apoi, nu vei fi deloc cool acasă. Nu mai e demult o dovadă de șmecherie să umbli cu bijuterii de fildeș, când toată planeta vorbește acum numai despre conservarea și protejare a naturii. Și schimbările climatice.
Și tot la capitolul de lucruri interzise de lege aș menționa drogurile. Sunt țări unde consumul sau deținerea de droguri sunt pedepsite mult mai drastic decât în România și chiar nu merită riscul. Mai bine fumează un joint acasă, unde cel mult poți să primești o pedeapsă cu suspendare, decât în Malaezia sau Indonezia. Sigur nu vrei să vezi cum arată pe interior o închisoare din Asia de Sud-Est.